Best try on Chrome browser.
( Nota autor: Acest capitol este mai mult informativ, dedicat introducerii unor noi personaje si prezentari de personaje si locuri. Chiar daca partea erotica nu este abundenta aici, promit ca va fi in urmatoarele capitole. PS: Tineti cont ca intamplarile se petreceau in adolescenta… multe persoanje sunt virgine, deci gandesc in consecinta. Va multumesc! )
Soarele cu dinți ascuțiți de ianuarie trimitea zgârcit primele raze de lumină. O nouă zi se prefigura peste micul orășel de provincie. O zi de luni, după anul nou, o zi în care se trezea la viață, locuitorii începeau să forfotească în sus șin jos ca niște furnici proaspăt ieșite din mușuroi, o zi în care noi aștia tinerii începem în școala.
Locul unde învățăm era un grup școlar ce avea și clasele primare dar și liceul în aceeași incintă. Nu era cel mai strălucit din oraș, dar nici ultimul. Părinții noștri lau ales evident din considerente de apropiere de casă. Să nu cumva să nu pierdem pe drum sau ceva, întrun oraș în care nu puneai frână la timp ieșeai din el. Era așa de aproape curtea că în fiecare an la festivitatea de încheiere eu ajungeam ultimul, pentru că mereu mă uitam pe geam să văd dacă să strâns suficientă lume să merg și eu sau nu.
Ne apropiam de școală și la câțiva zeci de metri în fața noastră neam recunoscut fiecare grup de prieteni. Atunci Andra mia dat o sărutare pe obraz și a grăbit pasul spre colegii ei din clasa a 10a, uitânduse din când în când înapoi, doar pentru ami mai zâmbi puțin și ami face ghiduș cu mâna. Purta niște blugi cu talie înaltă și strânși pe glezne ce îi scoteau în evidență mijlocul de viespe și fundul baban. Mereu înghițeam în sec la aceste priveliști cu sora mea. Eu eram a 8a, chiar dacă între noi este sau diferență de 3 ani. De când mă știu am fost mai dezvoltat la trup și la minte și pentru asta ai mei mau pedepsit cu școala mai devreme, că… de ce nu…
După ce, la vârsta de 5 ani, îi scrisesem prima scrisoare “de dragoste” mamei, toată cu majuscule și fară spații “TEIUBESCMAMAMEAFRUMOASA!”; rezolvasem primele calcule de algebră jucând tabinet, și lam bătut pe tataia la rummy și poker, bine și el se lasă să îl bat destul de ușor; ai mei au zis să mă întreb: “La anul îl dăm pe ăsta micul la școală”. La care tot tataia cu ideile lui crețe: “Dar să îl învățăm să citească bine să ia premiul întâi”. Până la începerea anului școlar deja citisem suficientă literatură SF din “Colecția la 2 lei” afirmă să rămână blocat când învățațivă mia pus primul bețișor de citit în mână: “Dar cu ăsta ce fac?” “Cu el citești!” “Păi eu citesc fară nimic…”. Să nu credeți că am avut note prea mari, miau găsit repede defect, scriam urât. Scrisul meu de medic fusese stricat de un biet veteran de război, mult prea entuziasmat că nepotul șia învățat orice prostie rapid. Când am ajuns la prima oră de caligrafie era cam greu să îl mai formez cum trebuie, așa că am rămas cu el stricat o viață întreagă.
Cei din grupul meu îmi zâmbeau larg, și mă aștept ca niște statui în fața școlii. Genul de moment când vezi că cineva e prea departe să poată vorbi, dar prea aproape să îl poată ignora, așa că toți hotărât să zâmbească și să mă privească așa pentru 34 de secunde până ajungeam lângă ei, iar eu începusem să simți alergarea înceată, fix cum o faci când treci pe trecerea de pietoni și observă că verdele clipește că se duce.
Irina îmi zâmbea cel mai mult dintre ei.
Irina e colega mea de bancă, și o prietenă bună. Ne știm încă din clasa 1, de pe vremea când eram niște schilozi mititei, eu cu bălai, ea cu pampoane. Practic neam cunoscut când am făcut poza aceea de o are toată lumea, tu stând la catedră și zâmbind fals ca un criminal, cu penarul în stânga, stiloul în dreapta, un caiet complet alb deschis la jumate fără niciun motiv, având un al… al doilea stilou în mână și prefăcândute că scrii undeva pe la jumătatea foii, cu harta României în spate și poza lui Ceaușescu sau stema României deasupra capului, după caz.
Mam uitat vesel la ea și iam zis “Bună”. Îmi era dragă, dar doar atât. Pe lângă faptul că avea niște ochi căprui răpitori și un păr lung, ondulat și saten, sânii și fundul începuseră să i se dezvolte frumos pentru vârsta ei. Era mereu naturală în aspect precum și în comportament. Nu ne certasem niciodată și nu ajutasem de nenumărate ori cu totul. Nu știam încă dacă ar fi ceva mai mult între noi doi, sau dacă unul dintre noi am putut dorea ceva mai mult, dar am fost prieteni buni.
La prima oră aveam română și profa nea dat un test fulger.
“Aveți 30 de minute să scrieți o compunere despre cineva drag. La finalul joc de cuvinte. Începeți acum!”
Începuseră să mă taie toate transpirațiile. Nu aveam nicio idee concretă. Mă uitam la Irina în stânga și vedeam că ea scria de zor. Cum să îi cer să îmi arate și mie? Compunerile trebuie să fie unice, e un test dat naibii, nu ai cum să fie copii la el. Încep totuși să scriu ceva.
După cele 30 de minute, pe ceas, liniștea este tăiată de vocea aspră a profei de română.
“Gata testul! O să îmi citești pe fiecare rând ce ați scris! Irina! Tu ești prima.”
“Dedic this compunere colegului meu de bancă Vlad. Ne cunoaștem de opt ani de zile. Opt ani în care am învățat împreună, am crescut, am trecut prin momente frumoase, dar uneori și clipe triste. Îți sunt recunoscătoare că ai fost acolo când am nevoie de tine, când miam pierdut un părinte, dar și când am sărbătorit o zi de naștere. Îmi place momentele când ne plimbăm prin parc, la început de toamnă, înconjurați de frunze ruginii și ciripit de pasări. tot. Începeam un nou an școlar, învățăm lucruri noi, cunoșteam oameni noi. Toamna era cel mai plăcut moment să ieși cu cineva de mână la plimbare. hanorac sau o geacă de piele…”
“Mulțumesc, Irina. E bine. Stai jos. Vlad? Ai terminat? Văd că încă scrii… Te rog să citești ce ai scris.”
Mă ridic și rușinat de fapt că eu nu scrisesem despre Irina, dau din cap dezaprobator că nu aș fi terminat.
“Dacă nu citești acum iți pun notă mică. Te ascult!”
“Prima dată când am înțeles cine sunt eu, am priceput cine e ea. Atunci am cunoscut iubirea brută, neprelucrată, simplă în forma și profunzimea ei. Am realizat că nu sunt singuri, că aparțin. Să ai pe cineva să fie frumos, dar să știi că aparții cuiva și mai mult decât să poată explica în cuvinte.. Sunt brațele tale mari care cuprind umerii ei firavi. Obrazul tău aspru care mângâie tenul ei fin. Un nas adulmecândul pe celălalt, în paralel. Un colț de gură ce fură inocent sau jumătate de sărut de la un alt colț de gură. E lacrima care curge din ochiul ei pe obrazul tau, si apoi, cu buzele i le prinzi rapid si pe celelalte, dependent fiind ca un drogat de gustul lor sarat, amestecat cu strugurel de cirese dulci. și ritmul ca pieptul unui peruș care doarme. Sunt ochii albaștri ce par că se gândesc la ploaie, acele mici oceane în care pot pierde mintea dar niciodată nu speră. E parfumul pe care îl miroși la nesfârșit de echipă să nu îl uiți vreodată, dar oricât de departe ai fi de ea iți dai seama că e singurul lucru pe care țil amintești mereu…”
Mam oprit brusc. Un viermișor al plăcerii șia început drumul neanunțat din străfundurile prostatei până în uretră și am simțit cum o nouă poluție îmi uda lenjeria intimă în timp ce citeam acele rânduri în fața profesoarei. Norocul meu era că mă aflam în prima bancă, și singurele persoane care mă puteau vedea erau profesoara de română și Irina de lângă mine. Îmi era și jenă să mă uit în jos să văd dacă se observă ceva sau nu. Am ieșit mâncând pământul din clasă fară să mai zic nimic și mam dus direct la toaleta elevilor de pe etaj.
Irina a venit rapid în urma mea. Nu a putut intra în toaletă cu mine dar ma strigat și ma întrebat dacă vreau să merg împreună acasă pentru a mă schimba de haine, ceea ce am și făcut.
Acasă fiind merg să îmi fac un dus rapid. Irina nu învoise pe amândoi pentru o oră așa că aveam ceva timp să revin. În timp ce mă spălam observ că nu am închis ușa de la baie cum trebuie și aceasta se mai deschisese puțin. Ud fiind și plind de săpun nu mai aveam cum să o închid fară să fac zoaie pe jos, gen mama se va înerva mai știți? Nu mai era nimeni acasă în afară de noi doi. Ai mei erau fie la lucru, fie la școală, nu aveam pe cine să strig și mam gândit că dacă o strig pe Irina sau să mă vadă gol, fix ceea ce voiam să evit, așa că am decis să îmi treabă în continuare. știind că ea rămăsese în dormitor la mine.
Miam amintit de compunerea de mai devreme și am început să mă gândesc din nou la Andra. Penisul se cam lungise ca un șarpe, și de la gânduri, și de la apa caldă. Nu era complet erect, dar nici nu îmi era rușine cu el.
Când întorc în timp ce mă limpezeam la duș o văd pe Irina urmărindumă cu jumătate de față în spatele ușii întredeschise.
Cu o calmitate pe care nici eu nu mă aștept să se întoarcă. o am, iam zis un simplu: “Bună?!?”
“Pot să intru?” a întrebat ea. Și apoi a intrat departe să mai aștepte aprobarea mea.
Sa așezat tacticos pe capacul la toaletă și în timp ce se uită la șarpele ce atârnă, fară să schițeze nicio expresie facială: “Ce ai pățit mai devreme?… La școală adică…” Apoi tot ea dânduși seama. singură: “Desigur, această întrebare. Acum ești bărbat. Adică, văd că ești destul… de bărbat… chiar. Despre cine era compunerea?” Eu eram dezbrăcat în fața ei spălândumă în zone intime și singurul sentiment care o încerca pe ea acum era gelozia. Auzi tu, despre cine e compunerea? Nu contează că stau cu ștromeleagul învârtoșat la un metru de ea, despre cine mama naibii și compunerea. Asta voia ea să știe.Eu nu am zis nimic. Am ieșit din duș și am început să mă șterg. Cum stătea ea pe colac și cum baia nu era o tocmai gigantică, acum chiar fluturam involuntar bărbăția destul de aproape de fața ei în timp ce mă ștergeam cu prosopul. “Am terminat. Îmbinare?” E tot ce iam zis.
A plecat direct la bucătărie să fie apă sau ceva de genul, cât timp eu mam îmbrăcat. Astăzi Irina a rezolvat o necunoscută din viața ei, dar a dobândit alta. Ma văzut gol în toată splendoarea mea, dar se va intreaba multe zile de acum încolo despre cine e compunerea aceea, și eu nu am nici cea mai mică intenție să îi spun imediat.
Pe seară, cu mult după ore, și eu, și Andra ne trezim la ușă cu Irina și Matei, iubitul Andrei de la liceu. Bine, nu au venit chiar în același timp, dar au fost gând la gândul cu bucurie. Mare bucurie când eu plănuiam să mă uit la un film cu sormea, acum o am pe Irina pe cap.
După câteva zeci de minute petrecute de fiecare cuplu în camerele lor, vine Matei cu o idee genială să nu jucăm ceva.
“Haideți toți în camera la Andra, să jucăm Adevăr sau provocare!”
Dacă stau și mă gândesc asta nu e chiar așa de plictisitor. Eram chiar uimit că venea de la cel mai anost om pe care îl întâlnisem vreodată. Iubitul Andrei. Pe lângă faptul că nu era foarte inteligent, singura lui ocupație era narcisismul. Nici fetele nu petreceau atât de mult timp în oglindă câte reușea omul acesta. Dacă nu era în oglindă, era la fotbal. Daca nici acolo, era la tras de fiare. Și apoi revenea la oglindă. Bine, și eu sunt ipocrit, mai vorbesc de el că îl slăvește pe Narcis, când eu mă închin la Oedip. Haha.
Toți patru stăteamun cerc pe podeaua întrun dormitor surorii mele, cu o placă și o sticlă în față de ziceai că ne pregătim să îi invocăm spiritul lui Marquez. Învârte Matei primul de sticlă și ghiciți unde pică. Pică la mine, exact.
“Adevăr sau provocare? Hai mai bine provocate că deja știm că ești virgin.” zise Matei râzând singur la propriai glumă.
Aprob din cap, ce eram să fac. Știam că mă pune să o sărut pe Irina. Ea deja umezea buzele de parcă se pregătește să țină bacul la oral.
“Săruto pe Irina. Haha.” Matei… clasic.
Mă apropii de colega mea de bancă și încep să o sărut franțuzește cum văzusem și eu că se face mai bine. Nu degeaba stăteam treaz după miezul nopții în weekend, să prind filmele bune de la Antenă sau Protv. Acelea fară metafore vizuale, cele explicite. În timp ce o sărutam pe Irina am privito în ochi pe Andra și am văzuto zâmbind, însă nu părea zâmbetul ei, parcă zâmbea trist.
În schimb Irina devenise foarte zâmbăreață. Eu rămăsesem calm, prevăzusem acest moment dinainte și nu era nicio surpriză.
Acum era rândul meu să învârt sticla. Am făcuto și surpriză. Pică Matei acum. Ce provoacă să îi dau eu să mă simt bine. Evident că, să o sărute pe sormea de față cu mine nu mă făcea să mă simt bine. Uram faptul că la atins în viața asta pe acest necioplit. Mă gândeam să îl pun să iasă gol din cameră să îl vadă părinții, sau mai știu că eu ce drăcovenii îmi treceau prin cap. Dar am decis să îmi pregătesc terenul pentru viitor, și cunoscând tipul lui de raționament extremist, am zis să sacrific un pion, pentru a câștiga regina.
“Săruto pe Irina!”
Știu. Toți au belit niște ochi de parcă implica o crimă sau ceva. Mai și Matei era surprins. Nu deranjat, doar surpins. A luato de cap pe săraca Irina de parcă săruta mireasa, și ia tras o ventuză pe gură de am crezut că va aspira și sufletul din ea.
Irina era cea care zâmbea acum fals. Matei rânjea de mama focului. Andra nu era chiar în apele ei. Am încercat să păstrez un “poker face” pentru că în realitate câștigată de trei ori. Odată: am bătut primul cui la sicriul relației dintre Andra și Matei. Acum treaba era mai șubredă cu această mascată trădare. Ai putea spune că a fost un joc dar tot trădare rămâne. A doua oară: Irina sper că a înțeles mai bine că nu sunt interesat foare mult de ea ca iubit, ci doar ca buni prieteni.
Matei învârte din nou sticla, cu sete, era surescitat, îi plăcea jocul, era în elementul lui. Ajunsese și el, în prostia lui, acolo unde există dorise probabil.
Și spre norocul meu, cel de toate zilele, pică iar cu vârful la mine. Matei a scos un chiot de bucurie. Deja eram convins că se simte că la nuntă.
Și al treilea câștig, nu, nu uitasem mai sus dar am vrut să ajungă la momentul potrivit, Matei îmi zice așa cum speram să facă: “Săruto pe Andra. Hah hahah hahah hahaha haha.” Mai că se înecase cu salivă răzând malefic.
Eu în gândul meu: “ legend!”
Treaba devenise serioasa chiar si pentru mine. Dacă până acum am făcut totul cu siguranța unui chirurg plastician, acum mă simțeam ca la prima împărtășanie. Nu știam dacă să mă închin și să pup, sau să pup și să mă închin, de unde încep, și când primesc lichidul.
Irina era piatră de marmură. Matei rânjea ca un drac. Eu înghițeam în sec de parcă aveam un nod în gât. Iar Andra mia zâmbit în cel mai cald mod cu putință, mia cuprins capul între mâini și ma apropiat de fața ei.
Acum totul se petrece cu încetinitorul la mine. Prima dată ma întâmpinat clasicul ei miros complex de toate chestiile dulci și bune din lume. Părul de pe corp mi se ridică cu un efect de domino, ca atunci când plimbi sau riglă electrizată pe deasupra de jos până sus. Un nou viermișor se zvârcolea în prostata mea, și un stol de fluturi în stomacul meu de parcă natura aproba pozitiv tot ceea ce se petrece în acele momente.
Buzele ei moi, catifelate și cărnoase le atingeau pe ale mele, întrun joc minimalist dea prinselea, așa cum se întâmplă când mănânci o înghețată prea bună să vrei să termini prea repede. Nările i sau umflat pentru a trage aer, și limba ei umedă și caldă a gustato pe a mea, transferând saliva din gura surorii mele în gura mea. Sevă divină ce o sorbeam cu nesaț, ca un însetat ajuns la poarta raiului. Nu îndrăzneam să introduc limba mea în gura ei încă, dar primeam toate darurile pe care mi le oferea fără să opună rezistență. Din instinct Oedipian poate, și aflândumă pe partea pe care Matei și Irina nu puteau vedea, am cuprins cu mâna mea stangă sânul ei drept. Atât cât am reușit să prind acel sân generos. Și lam strâns puțin, vrând să simt consistența, elasticitatea, căldura. Mă calma enorm atingerea unui sân, o face și în ziua de azi. Poate avea nevoie de puțin calm, aveam nevoie să simt ceva cunoscut ce mai simțisem cândva la altcineva, de o revenire la origine pentru a nu pierde aderența cu realitatea actuală, pentru ami stăpâni tremuratul mâinilor, sau inima care se încăpățână sămi mio. spargă pieptul. Din inerția evenimentelor am trecut ușor cu degetul mare și peste sfârcul surorii mele. Atunci sa retras frumos, mia zâmbit, și ma sărutat pe frunte, vrând parcă să îi convingă pe cei prezenți că nu e decât un sărut inocent, familial, fără nicio conotație uală. Nu era decât un joc copilăresc de “Adevăr sau provocare”.
More from Romanian
